La o multinationala de renume

Am venit in Cehia la o companie mare plin de sperante. In primul rand speram la o tara cu oameni mai civilizati decat in Romania, o tara in care sa scap de toti taranii care au invadat orasele. Si prin tarani nu ma refer la oamenii care s-au nascut si traiesc in sate... intelegeti voi. In al 2-lea rand, am sperat ca voi avea sansa sa lucrez intr-o companie care intelege ca angajatii sunt bunul cel mai de pret. Daca prima chestie a fost destul de apropiata de ceea ce-mi doream, nu pot sa spun acelasi lucru despre celalalt motiv ce m-a determinat sa plec din Romania. Am vazut si mai rau, ce-i drept, dar am avut si experiente mult mai bune legate de angajatori.

In compania in care lucrez acum, nu ai senzatia ca esti tratat ca o fiinta umana, esti mai degraba un numar. Nu e vorba ca te trateaza cineva prost, ca se urla la tine sau ca angajatorul nu-si indeplineste obligatiile. Nu. E mai mult o senzatie ca esti un fel de negru pe o plantatie de bumbac, insa paznicul a renuntat la arme si bici in schimbul unui zambet si a zaharelului cu care te ademeneste si te determina sa-ti faci treaba.

Sa va explic cum am ajuns sa gandesc asa: cand am plecat din tara mi s-a oferit un anume post, sau cel putin asa credeam eu. Sau hai sa zicem ca asta am inteles din "Va oferim pozitia de xxxx cu salariul de xxxx". Dar dupa ce am ajuns am aflat cum sta de fapt treaba: ai o perioada de proba de 3 luni (ceea ce mi se pare perfect normal) si te baga in traininguri cica, in programul lor de "educatie". Problema e ca, daca dupa cele 3 luni, nu-ti gasesti loc in nici o echipa, ghinion, iti spun ca nu ai aptitudinile necesare pentru postul oferit si-ti desfac contracul de munca. Practic ei isi permit sa tina cativa oameni doar pentru cazul in care au nevoie de noi oameni. Daca au nevoie, e bine, daca nu, ghinion, iti faci bagajele si pleci. N-a fost cazul meu, am gasit relativ repede o echipa ce avea nevoie de un om si chiar pe o pozitie superioara celei pentru care m-au chemat, dar cat timp am fost in "educatie" am cunoscut o persoana mai in varsta (aprox. 45 de ani) care nu era dorita de nici o echipa din cauza varstei. Era destul de aproape de sfarsitul perioadei "de proba" si erau destul de mici sansele sa-si gaseasca loc intr-o echipa. Nu inteleg de ce l-au chemat, probabil omul si-a dat demisia dintr-un post bun doar pentru sansa de a lucra intr-o companie renumita si a ajuns aici, intr-o companie care si-a batut joc de el. Probabil a renuntat la un loc de munca stabil pentru a castiga mai multi bani, sa poata sa le ofere copiilor lui un start mai bun in viata si se va trezi dupa 3 luni fara postul stabil si fara postul de aici doar pentru ca nu i-a spus cineva de la inceput ca in perioada de proba nu i se vor verifica cunostintele ci va fi tinut ca rezerva pentru eventualele posturi libere. Pe langa asta, chiar daca esti chemat pentru un anume post, destul de des se intampla ca o data ajuns aici sa ti se ofere un post mai prost (poate chiar si un salariu mai mic fata de cel promis) pe care il poti refuza, desigur, dar ni s-a sugerat subtil ca ar fi bine sa acceptam ceea ce ni se ofera. Asa au ajuns unii in administratie sa faca o munca de 2 lei, sa nu aibe nici o satisfactie la locul de munca, sa faca toata ziua copy & paste dupa ce la inceput li s-au promis posturi mult mai bune, posturi in care castigau experienta si in care invatau ceva ce i-ar fi putut ajuta in cariera. Dar hei, lucreaza la o companie renumita, ce pretentii pot avea ei? La sfarsit poate vor primii si niste certificate de "Certified Mouse clicker" Daca compania decide ca e mai bine sa minta, tu trebuie sa te bucuri ca ai avut sansa de a fi mintit de o companie recunoscuta pe plan mondial. Trebuie sa fi ca un catel ce da din coada cand ii acorda stapanul putina atentie si un os pe care nu a mai ramas nici macar un firicel de carne.

Eu pot sa ma consider fericit, n-am fost in situatia neplacuta de a nu gasi o echipa in care sa lucrez, nu mi s-a micsorat salariul si nici nu mi-au dat un post mai prost decat cel ce mi s-a oferit cand inca eram in tratative cu compania. Dar am cunoscut destule persoane care au fost pur si simplu inselate, persoane de care aceasta companie efectiv si-a batut joc, astfel incat sa fiu dezamagit de compania in care lucrez. Daca nu m-as simti atat de bine fara idioti care sa asculte manele la telefonul mobil pe strada, fara soferi idioti pentru care regulile de circulatie sunt inexistente, fara taranii cu aere in cap si fara tot felul de persoane prost crescute, m-as intoarce in Romania si as renunta la banii in plus care-i castig aici (si care nu-i voi cheltui in Romania numai de-al dracu sa nu mai castige mafia numita statul roman niste bani din taxe). Dar asa aleg raul cel mai mic si cine stie, poate voi gasi o companie care sa ma trateze ca si o persoana nu ca si un numar matricol, o companie a carui manager sa-mi trimita de craciun o felicitare semnata chiar de el, nu un e-mail scris cel mai probabil de secretara si trimis in masa la toti angajatii.

Amenda

Am luat prima amenda aici. Am parcat intr-o zona in care era interzisa parcarea si m-am trezit cu roata blocata si cu un numar de telefon pe parbriz. Obisnuit ca in Romania, unde au venit sa-mi deblocheze roata dupa 2-3 ore, am sunat lipsit de sperante pentru ca era sambata noaptea, in jurul orei 1. Culmea, politistilor nu le-a trebuit mai mult de 5 minute sa ajunga la mine. Si cand au ajuns nu au inceput sa-mi tina morala si sa ma ia la intrebari de ce am parcat acolo. Mi-au explicat frumos ca in acea zona parcarea e interzisa, exceptie facand cei care locuiesc in acea zona... Si nici nu au asteptat 20 de minute pana sa completeze procesul verbal si chitanta, in speranta ca poate-poate le dau si lor niste bani, "asa, de-o cafa". Nici amenda nu a fost foarte mare, aprox. 50 de lei, pe cand in Romania a trebuit sa platesc acum 2 ani 80 de lei amenda si inca 10 lei parca taxa pentru deblocarea rotii. In plus, mi-au mai si explicat, sa stiu pe viitor, ca in toata zona centrala a orasului parcarea e interzisa daca nu locuiesc in zona, cu exceptia a 2-3 parcari (cu taxa). A, si vorbeau foarte bine engleza, ceea ce in Romania nu cred ca e cazul.